Alin Marin Elena's

Despre oameni, cîini şi cum să-ţi vezi interesul. O amică s-a dus într-un mall să-i cumpere căţelului proprietate personală o „haină de sezon rece“ – care va să zică un cojoc din piele ca să nu mai tremure necuvîntătoarea şi să facă nazuri ori de cîte ori auzea cuvintele „hai afară“. Elegantă, cu cîinele într-o mînă şi poşeta în cealaltă, încearcă să intre în magazin, dar dă cu nasul de ditamai namila de bodyguard care îi spune, politicos: „Nu aveţi voie, doamnă, cu ăsta în magazin“. „La cine vă referiţi?!“ – se uşor-inflamează amica la auzul cuvîntului „ăsta“. „La căţeluş, doamnă.“ „Nu-l cheamă «ăsta» şi nici «căţeluş», e cîine-ghid!“ – replică amica pe modelul „Pe stăpînu-meu nu-l cheamă d. Costică, e propitar…“. Uşor nedumerit de dimensi...

Draga Luci,

Am citit cu interes postările tale despre relațiile interetnice. Analiza ta se bazează pe exemplul Covasna/Harghita ca "melting pot" a diferitelor etnii, foarte bună și foarte documentată.

Cu ceva ani în urmă un cunoscut îmi povestea ca toate probleme astea legate de toleranță în România pornesc de la tendința românului de a crea stereotipiuri. Atunci, probabil eram încă tânăr să apreciez. Pentru mine stereotipurile erau bune de glume, de la Nea Marin mancătorul de praz, la ardeleanul molcom. Mai târziu am descoperit că stereotipurile stau la baza acceptării unei persoane intr-un grup, preformării unei imagini. În cazul șuetelor locul de naștere al persoanei respective devine factor important în determinarea valorii de adevăr a ar...